Ce faci când nu mai poți controla nimic?
Și de ce nu e slăbiciune — e maturitate nervoasă.
Să știi că știu cum te simți.
Să știi că știu cum te simți. Nu, serios. Nici nu trebuie să-mi spui.
Ai trecut prin toate stările din meniul de “burnout politic cu topping de anxietate existențială”. Furie. Panică. Plan de emigrare. Scroll pe TikTok cu hashtagul #SpaniaSunăBine. Și un gol în stomac care n-are nicio legătură cu ce-ai mâncat.
Deși să știi că Egiptul poate că sună un picuț mai bine.
Și în timp ce speri să se schimbe ceva, te destrami în bucăți mici de efort, de parcă dacă tragi destul de tare de toate părțile, o să ții realitatea întreagă.
Sau faci shopping compulsiv, pentru că, de ce nu?
Și eu sunt acolo.
Simt că dacă nu știu ce se întâmplă după 18 mai, o să mă dizolv. Că dacă nu pot controla cum votează 18 milioane de oameni, o să cad în cap. Că dacă nu verific tot, nu răspund la toate, nu fac și script, și Canva, și săliță, și meal prep, și puțină viață sexuală în pauză de respirație…
…îmi crapă imperiul. Sau creierul. Sau ambele.
Și atunci ce fac?
Fac mai mult. Pentru că “mai mult” = iluzia de control. Și pentru o secundă, pare că funcționează.
Dar realitatea? Mă roade dinăuntru.
Ți-am pregătit niște mailuri frumoase timp de 7 zile, pe niște challenge-uri. Îți vor plăcea. Sau nu, dar măcar te vor scoate din asta.
🧠 Focul ăla intelectual arde-l vina
🧠 Psychology says: controlul e o nevoie de bază a creierului uman.
Când totul în jur pare instabil, mintea noastră caută să “țină strâns” ceva. Orice.
🧪 Dar ce nu ne spune mintea e că:
Controlul forțat pe lucruri imposibile → creează burnout emoțional.
Nu pentru că ești slabă.
Ci pentru că lupți cu un sistem pe care nu-l poți modela singură.
Asta se numește distres anticipativ.
E acel consum energetic constant pe un “ce-ar fi dacă” pe care nu-l poți rezolva.
🔬 Neurologic vorbind, creierul nostru are o relație compulsivă cu controlul.
Controlul înseamnă siguranță.
Sau mai bine zis: iluzia siguranței.
📉 Când simțim că totul în jur e incert, începem să agățăm controlul de:
— mici taskuri
— perfecționism
— micromanagement
— hiper-activism
— burnout cu badge de “eu trag cel mai mult”
Și ghici ce?
⚠️ Femeile performante sunt cele mai vulnerabile.
Pentru că au fost crescute să salveze tot.
Să nu uite nimic.
Să facă imposibilul să pară firesc.
🌪️ Realitatea de azi
Și aici suntem:
— Dormim puțin
— Scrollăm mult
— Ne contrazicem pe net
— Ne simțim responsabili pentru toți din jur
— Și la final de zi... ne urâm puțin că n-am schimbat nimic.
Dar nu trebuie să faci totul.
Trebuie să faci ce ține de tine.
Să-ți dai seama unde se termină influența ta și începe iluzia.
👑 Ia-ți puterea înapoi
Puterea ta nu e în rezultatul alegerilor.
Puterea ta e în cum trăiești tu între ele.
În cum alegi să vorbești.
În cum alegi să nu te pierzi.
În cum alegi să acționezi — fără să te autodistrugi pentru cauze care nu sunt 100% în mâinile tale.
Poți vota. Poți vorbi. Poți educa. Dar dacă nu-ți reglezi sistemul nervos între timp, nu schimbi nimic — doar te consumi.
Controlul nu e leadership. Controlul e frica în costum de productivitate.
💣 Niște cojones
Femeile care încearcă să controleze totul ajung să piardă singurul lucru care contează:
Capacitatea de a rămâne întregi în mijlocul haosului.
Asta ca o paralelă care nu are nimic de-a face cu alegerile de pe 18 mai, la prima strigare, nu-i așa?
Dar … de ce câte ori ai simțit-o?
De câte ori nu ai încercat să controlezi totul, pentru că spuneai că așa e cel mai bine, mai corect, mai just.
Pe naiba.
Așa ai ajuns în al cinșpelea burnout (pe care nu vrei să-l recunoști, of course).
🔄 SHIFT / REFRAME
Ce poți face azi?
✅ Votezi
✅ Vorbești
✅ Educi
✅ Îți folosești vocea
Dar apoi…
Te întorci la viața ta. La claritatea ta. La spațiul tău interior.
Pentru că tu contezi și dincolo de o duminică electorală.
Și pentru că niciun om sănătos nu poate trăi la nesfârșit în alertă.
Iar de cealaltă parte a baricadei …
Ce faci dacă, de fapt, soluția nu e să controlezi mai mult... ...ci să alegi mai bine unde-ți pui controlul?
👉 Nu în voturile altora.
👉 Nu în postările lor.
👉 Nu în inboxul plin.
Ci în:
✅ Respirația ta
✅ Deciziile tale
✅ Timpul tău
✅ Spațiul tău mental
Acolo începe influența reală. Acolo începe libertatea.
🛠 5 pași de igienă emoțională în mijlocul alegerilor:
1. Scrie un cerc mic:
Ce e 100% în controlul tău? Ce nu e? Fă lista. Conștientizarea e primul pas spre eliberare.
2. Creează-ți un “spațiu fără alegeri”
1h pe zi în care nu vorbești, nu citești, nu analizezi politica. Îți aparține. E ritual, nu evadare.
3. Repetă ca o mantră:
"Acționez unde pot. Accept unde nu. Mă protejez în rest."
4. Oprește-ți “vigilent mode” 30 min/zi.
Telefon off. Alegeri off. Tu on.
5. Fă o singură acțiune reală/zi.
Una. Nu 14. Una. Conștientă. Asumată. Suficientă.
Știu că mailul de săptămâna viitoare va fi livrat cu sufletul la gură, pe acorduri de panică, înjurături printre dinți, sfinți, Palo Santo și mătănii.
Cu goluri în stomac și toate cele, e ok. O știu.
Tocmai de aceea îți zic, sincer, fără să mă cac pe mine, că îți prinde bine un challenge de 7 zile, să ieși un pic din asta. Iar noi să ne vedem apoi, dacă e, în Focused Chaos.
Te îmbrățișez cu drag!
Ana
XOXO